2 definiții pentru conota

conotá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. conoteáză

CONOTÁ vb. tr. a semnifica prin conotație. (< fr. connoter)

Intrare: conota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conota conotare conotat conotând singular plural
conotea conotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conotez (să) conotez conotam conotai conotasem
a II-a (tu) conotezi (să) conotezi conotai conotași conotaseși
a III-a (el, ea) conotea (să) conoteze conota conotă conotase
plural I (noi) conotăm (să) conotăm conotam conotarăm conotaserăm, conotasem*
a II-a (voi) conotați (să) conotați conotați conotarăți conotaserăți, conotaseți*
a III-a (ei, ele) conotea (să) conoteze conotau conota conotaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)