conjuncturist, -ă adj. (Persoană) care se folosește de împrejurări, de obicei pentru satisfacerea intereselor proprii ◊ „«Caloianul» e romanul unui om mereu disponibil, unui scriitor conjuncturist, unui spirit egoist și laș, subiect pretext pentru a prezenta o epocă și o profesiune din interiorul ei.” Săpt. 18 VII 75 p. 3 (din conjunctură + -ist; cf. fr. conjoncturiste; PR 1960; DEX-S)