opțiuni

2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conjudețean, ~ă smf, a [At: I. IONESCU, M. 216 / Pl: ~eni, ~ene / E: con1- + județ + ean] 1-2 (Persoană) din același județ cu altul.

CONJUDEȚEÁN, -Ă, conjudețeni, -e, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană care s-a născut sau care locuiește în același județ cu alta, considerată în raport cu aceasta. A constatat... prosperitatea conjudețenilor săi. I. IONESCU, M. 216. – Pronunțat: -țean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!conjudețeán (rar) adj. m., pl. conjudețéni; f. conjudețeánă, pl. conjudețéne

conjudețeán adj., s. m. → județean

Intrare: conjudețean (adj.)
conjudețean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjudețean
  • conjudețeanul
  • conjudețeanu‑
  • conjudețeană
  • conjudețeana
plural
  • conjudețeni
  • conjudețenii
  • conjudețene
  • conjudețenele
genitiv-dativ singular
  • conjudețean
  • conjudețeanului
  • conjudețene
  • conjudețenei
plural
  • conjudețeni
  • conjudețenilor
  • conjudețene
  • conjudețenelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: conjudețean (s.m.)
conjudețean2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjudețean
  • conjudețeanul
  • conjudețeanu‑
plural
  • conjudețeni
  • conjudețenii
genitiv-dativ singular
  • conjudețean
  • conjudețeanului
plural
  • conjudețeni
  • conjudețenilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjudețean, -ă conjudețean (2) conjudețeană

  • 1. ieșit din uz (Persoană) care s-a născut sau care locuiește în același județ cu alta, considerată în raport cu aceasta.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • A constatat... prosperitatea conjudețenilor săi. I. IONESCU, M. 216.
      surse: DLRLC

etimologie: