2 intrări

4 definiții

conjudețeán, ~ă smf, a [At: I. IONESCU, M. 216 / Pl: ~éni, ~éne / E: con1- + județ + ean] 1-2 (Persoană) din același județ cu altul.

CONJUDEȚEÁN, -Ă, conjudețeni, -e, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană care s-a născut sau care locuiește în același județ cu alta, considerată în raport cu aceasta. A constatat... prosperitatea conjudețenilor săi. I. IONESCU, M. 216. – Pronunțat: -țean.

!conjudețeán (rar) adj. m., pl. conjudețéni; f. conjudețeánă, pl. conjudețéne

conjudețeán adj., s. m. → județean

Intrare: conjudețean (adj.)
conjudețean adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjudețean conjudețeanul conjudețea conjudețeana
plural conjudețeni conjudețenii conjudețene conjudețenele
genitiv-dativ singular conjudețean conjudețeanului conjudețene conjudețenei
plural conjudețeni conjudețenilor conjudețene conjudețenelor
vocativ singular
plural
Intrare: conjudețean (s.m.)
conjudețean substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjudețean conjudețeanul
plural conjudețeni conjudețenii
genitiv-dativ singular conjudețean conjudețeanului
plural conjudețeni conjudețenilor
vocativ singular
plural