2 intrări
4 definiții
conjudețeán, ~ă smf, a [At: I. IONESCU, M. 216 / Pl: ~eni, ~ene / E: con1- + județ + ean] 1-2 (Persoană) din același județ cu altul.
CONJUDEȚEÁN, -Ă, conjudețeni, -e, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană care s-a născut sau care locuiește în același județ cu alta, considerată în raport cu aceasta. A constatat... prosperitatea conjudețenilor săi. I. IONESCU, M. 216. – Pronunțat: -țean.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
!conjudețeán (rar) adj. m., pl. conjudețéni; f. conjudețeánă, pl. conjudețéne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conjudețeán adj., s. m. → județean
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: conjudețean (adj.)
conjudețean adjectiv
| adjectiv (A17) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | conjudețean | conjudețeanul | conjudețeană | conjudețeana |
| plural | conjudețeni | conjudețenii | conjudețene | conjudețenele | |
| genitiv-dativ | singular | conjudețean | conjudețeanului | conjudețene | conjudețenei |
| plural | conjudețeni | conjudețenilor | conjudețene | conjudețenelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: conjudețean (s.m.)
conjudețean substantiv masculin
| substantiv masculin (M20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | conjudețean | conjudețeanul |
| plural | conjudețeni | conjudețenii | |
| genitiv-dativ | singular | conjudețean | conjudețeanului |
| plural | conjudețeni | conjudețenilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||