O definiție pentru conje


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjé s. n.

Intrare: conje
substantiv neutru (N81)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conje
  • conjeul
  • conjeu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • conje
  • conjeului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)