O definiție pentru coniotecă
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONIO-2 „con laringal, tubercul”. ◊ gr. konos „con” > fr. conio-, engl. id., germ. konio- > rom. conio-. □ ~cist (v. -cist), s. n., sporange închis în formă de tubercul, conținînd spori, prezent la ferigi; ~tecă (v. -tecă), s. f., lojă a anterei; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a conului laringal.
Intrare: coniotecă
coniotecă substantiv feminin
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||