confucianism s. n. Doctrină etică, filozofică și social-politică a lui Confucius și a urmașilor săi, constituind un sincretism între cultul naturii și cel al strămoșilor și acordând un mare rol sacrificiilor. Din sec. 2 î. Hr. s-a transformat în doctrină religioasă și s-a menținut ca religie de stat în China până la revoluția din 1911. – Din fr. confucianisme.