CONDUCERE, conduceri, s. f. Acțiunea de a conduce; activitatea conducătorului. ♦ Conducere unică = principiu potrivit căruia conducerea este alcătuită dintr-o singură persoană sau dintr-un singur organ, reprezentînd interesele tuturor celorlalte persoane sau organe conduse. Conducere colectivă = principiu suprem de conducere în partidul marxist-leninist; constând în atragerea maselor la munca de conducere, prin elaborarea și discutarea în colectiv a hotărârilor, prin dezvoltarea spiritului de răspundere personală și prin crearea condițiilor favorabile desfășurării criticii de jos. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce.