CONDUCE, conduc, vb. III. 1. Tranz. A îndruma un grup constituit de oameni, o instituție etc., avînd întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ Fig. A dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. Refl. A se orienta după. . ., a se comporta după. . . 3. Tranz. A însoți pe cineva. 4. Tranz. A dirija mersul unui vehicul. [Perf. s. condusei, part. condus] – Lat. lit. conducere.