CONDRIOZÓM (< fr. {i}; {s} gr. khondrion „granulă” + soma „corp”) s. m. (HIST.) Structură complexă, constituită dintr-o membrană lipoproteică exterioară, două membrane interne, substanță fundamentală omogenă, avînd forme de corpusculi izolați (mitocondrii), granule (condriomite) sau bastonașe (condrioconte), care își pot schimba aspectul; furnizează energia necesară celulei, iar ansamblul lor alcătuiește condriomul; în fibrele musculare poartă numele de sarcozom, iar în cele nervoase de neurozom.