CONDILO- „vîrf, proeminență, condil”. ◊ gr. kondylos „vîrf, umflătură” > fr. condylo-, engl. id., it. condilo-, germ. kondylo- > rom. condilo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe noduroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., intervenție ortopedică de realizare a unui pinten osos care se introduce în cavitatea existentă; ~id (v. -id), adj., care are forma unui condil; ~pode (v. -pod), s. n. pl., animale nevertebrate chitinoase, prevăzute cu picioare articulate; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui condil.