O definiție pentru condiciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*condițiúne f. (lat. condício, -ónis [d. con-, împreună, și dicere, a zice], citit greșit conditio în evu mediŭ; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natură, stare, calitate a uneĭ persoane sau a unuĭ lucru. Treaptă socială înaltă: un om de condițiune. Mod, situațiune: a trăi în bune condițiunĭ. Obligațiune: admit, dar cu condițiunea de a contribui și tu (saŭ cu condițiune să contribui și tu). Lucru necesar: respirațiunea e una din condițiunile viețiĭ. – Și -íție.

Intrare: condiciune
condiciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condiciune
  • condiciunea
plural
  • condiciuni
  • condiciunile
genitiv-dativ singular
  • condiciuni
  • condiciunii
plural
  • condiciuni
  • condiciunilor
vocativ singular
plural