Definiția cu ID-ul 1244667:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDEI s.n. (Mold., ȚR) Instrument de scris. A: Eu de la inimă te mărturisesc cu condeiul mieu. VARLAAM. Le trec cu condeiul nostru pentru zăbava. NCL I, 39. Si altul încă, pre carile treacă-l condeiul meu. PSEUDO-COSTIN, 30r; cf. DOSOFTEI, PS; CANTEMIR, HR, B: Trŭstĭ. Trestie. Condeiu, MARDARIE. 259. Cu condeiu de fier și de plumb sau în pietri or săpa. BIBLIA (1688). (Mold.) Paragraf al unei condici de socoteli. Se mira boierii . . ., cînd se citea anume condeile, de cele ce i-au dat pentru domnia nouă. AXINTE URICARIUL. Etimologie: ngr. kondili.