condac, condace s. n. Cântare bisericească ortodoxă compusă dintr-o strofă poetică izolată, care figurează în Minei, Octoih și Triod și care se cântă după peasna a șasea a canoanelor, precum și la liturghie după troparele de la vohodul mic și în rânduiala laudelor mici (ceasuri, pavecerniță și mezonoptică). – Din sl. kondakŭ.