conclusiv, ~ă [At: EMINESCU, N. 83 / V: ~uziv / Pl: ~i, ~e / E: fr conclusif] 1 a Care constituie o concluzie (1). 2-3 sf, a (Grm; șîs propoziție ~ă) (Propoziție subordonată) care arată o urmare, o concluzie (1) a propoziției regente. 4 a (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o conclusivă (2).