3 definiții pentru conciliatorist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conciliatoríst adj. m., pl. conciliatoríști; f. sg. conciliatorístă, pl. conciliatoríste


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONCILIATORÍST, -Ă, conciliatoriști, -ste, adj. folosit în DLRM în explicația lexemului CENTRÍSM s. n. Curent politic oportunist, conciliatorist, ivit înainte de primul război mondial în interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a, care, sub pretextul adoptării unei poziții de mijloc între burghezie și proletariat, subordona interesele proletariatului intereselor burgheziei. – Rus centrizm.

CONCILIATORÍST, -Ă, conciliatoríști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al conciliatorismului. 2. Adj. Împăciuitorist. (din conciliator + suf. -ist) [folosit în corpul DEX]

Intrare: conciliatorist
conciliatorist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conciliatorist
  • conciliatoristul
  • conciliatoristu‑
  • conciliatoristă
  • conciliatorista
plural
  • conciliatoriști
  • conciliatoriștii
  • conciliatoriste
  • conciliatoristele
genitiv-dativ singular
  • conciliatorist
  • conciliatoristului
  • conciliatoriste
  • conciliatoristei
plural
  • conciliatoriști
  • conciliatoriștilor
  • conciliatoriste
  • conciliatoristelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)