Definiția cu ID-ul 440749:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

concért (concérte), s. n.1. Execuție în public a unei opere muzicale. – 2. Înțelegere, unire, acord. It. concerto (sec. XIX). – Der. concerta, vb.; concertist, s. m.; desconcerta, vb., galicism, din fr. déconcerter.