5 definiții pentru concenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concénie sf [At: TETRAEV. (1574), 24 / Pl: ~ii / E: vsl концени] 1 (Iuz) Sfârșit. 2 (Reg; îe) Bată-te ~ia! Bată-te norocul!

concenie f. prăpădire, exterminare. [Slav. KONĬČANIĬ, sfârșit (v. coneț)].

concénie f. (vsl. konĭcániĭe, rus. končániĭe, exterminare. V. concină, coneț, sconcenie). Vechĭ. Exterminare, peire.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCÉNIE s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.

concenie s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT.

Intrare: concenie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concenie
  • concenia
plural
  • concenii
  • conceniile
genitiv-dativ singular
  • concenii
  • conceniei
plural
  • concenii
  • conceniilor
vocativ singular
plural