Definiția cu ID-ul 850317:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation.