Definiția cu ID-ul 1092700:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

concatenație (fr. concaténation „înlănțuire”), figură care constă în a înlănțui membrele unei perioade prin unele cuvinte împrumutate unui membru precedent sau, altfel zis, gradație în care un cuvânt se repetă de la un membru la cel următor, înlănțuindu-le unele cu altele:... x/... x /...y/.. y/... sau x/x... y/y... (R): „C. Negruzzi, pe lângă atitudinea față de limbă și literatură, care-l pune în rândul vechilor critici moldoveni, a avut, față de transplantarea civilizației apusene, o atitudine deosebită de a tovarășilor săi, asemănătoare cu a junimiștilor de mai târziu, atitudine care explică și deosebirile dintre el și tovarășii săi în privința problemei lingvistice, deosebiri care formează asemănări cu d. Maiorescu.” (Ibrăileanu) Sin. epiplocă.