2 definiții pentru conativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONATÍV, -Ă adj. 1. (fil.) referitor la activitate, la procesele de voință; volitiv. 2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort. (<fr. conatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conatív adj. m., pl. conatívi; f. sg. conatívă, pl. conatíve

Intrare: conativ
conativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conativ
  • conativul
  • conativu‑
  • conati
  • conativa
plural
  • conativi
  • conativii
  • conative
  • conativele
genitiv-dativ singular
  • conativ
  • conativului
  • conative
  • conativei
plural
  • conativi
  • conativilor
  • conative
  • conativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)