Definiția cu ID-ul 850306:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONĂCÁR, conăcari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – Cf. colăcar.