COMĂNAC¹, comănace, s. n. 1. Acoperămînt al capului, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de călugări și călugărițe. ♦ Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comânac = a se călugări. 2. Acoperămînt al capului asemănător cu comănacul (1), purtat odinioară de bărbați. ♦ Căciuliță de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. [Var.: comanac s. n.]