cómă, come, s.f. (reg.; înv.) Virgulă: „De se va întâmpla întraceastă carte de verșuri vre un cuvânt greșit sau vre o slovă nepusă, sau un pont, sau o comă la vre-on cuvânt, să le îndreptați fără vre-o îndoială…” (Bârlea, 1909: 76; doc. din 1821). ■ Exclusiv în Trans., Maram. și Bucov. de Nord. – Din germ. Komma, lat. comma (sec. XIX) (DER).