COMUNĂ, comune, s. f. 1. Unitate administrativă compusă din unul sau mai multe sate, condusă de un sfat popular comunal. ♦ (În evul mediu) Așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedînd o anumită autonomie. 2. (În expr.) Comuna primitivă = prima formă socială, corespunzînd unor forțe de producție slab dezvoltate, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea în comun asupra mijloacelor de producție, relațiile între oameni fiind de colaborare și de ajutor reciproc. Comuna agricolă = forma cea mai înaltă a cooperării gospodăriilor țărănești, în care proprietatea obștească se extinde asupra tuturor mijloacelor de producție. Comuna din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate și constituind prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului. 3. (În expr.) Camera Comunelor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. – Fr. commune.