COMUNITATE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. V. unitate. Comunitate de vederi. Comunitate de limbă. Totalitatea celor care trăiesc împreună, avînd aceleași obiceiuri, norme de viață etc.; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. V. colectivitate, societate, obște. În comunitatea gentilică sau sătească, întemeiată pe proprietatea comună asupra pămîntului, cu care, sau cu ale cărei rămășițe foarte vizibile își fac intrarea în istorie toate popoarele civilizate, repartiția relativ egală a produselor este ceva de la sine înțeles. ENGELS,172.