O definiție pentru compuncțios


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compuncțiós adj. m., pl. compuncțióși; f. sg. compuncțioásă, pl. compuncțioáse

Intrare: compuncțios
compuncțios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compuncțios
  • compuncțiosul
  • compuncțiosu‑
  • compuncțioa
  • compuncțioasa
plural
  • compuncțioși
  • compuncțioșii
  • compuncțioase
  • compuncțioasele
genitiv-dativ singular
  • compuncțios
  • compuncțiosului
  • compuncțioase
  • compuncțioasei
plural
  • compuncțioși
  • compuncțioșilor
  • compuncțioase
  • compuncțioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)