3 definiții pentru compulsiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPULSIV, -Ă adj. referitor la compulsiune. (<fr. compulsif)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+compulsiv (livr.) adj. m., pl. compulsivi; f. compulsivă, pl. compulsive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compulsiv adj. m., pl. compulsivi; f. sg. compulsivă, pl. compulsive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: compulsiv
compulsiv adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
compulsiv, compulsivăadjectiv
- 1. Referitor la compulsiune. MDN '00
etimologie:
- compulsif MDN '00