2 definiții pentru compulsiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPULSIÚNE s. f. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acționa sub efectul unei forțe interne obsesionale, amenințat de angoasă, de culpabilitate. (<fr. compulsion)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
compulsiúne s. f., g.-d. art. compulsiúnii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: compulsiune
compulsiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||