COMPOZIȚIE (< fr. composition < lat. compositio, alcătuire, întocmire) În toate ramurile și genurile artei, compoziția organizează și cimentează elementele formei, în concordanță cu conținutul. Privitor la opera literară, teoria literaturii folosește termenul compoziție în sensul organizării părților ei constitutive, a diferitelor elemente de ordin stilistic, de unde rezultă o anume structură a operei literare. Prin compoziție, opera literară capătă o anumită semnificație, pe care mijloacele compoziționale, proprii fiecărui gen literar, o transmit cititorului. Într-o poezie lirică, de exemplu, compoziția organizează și gradează impresiile sau emoțiile trăite de poet într-o structură unică și nerepetabilă, care are puterea de a ni le transmite și de a ne face să le trăim și noi, ca propriile noastre emoții (Mai am un singur dor de M. Eminescu), iar într-o creație epică, în versuri sau în proză, ea organizează subiectul, grupează personajele, îmbină tehnica narativă cu descrierea și dialogul, de unde rezultă o anumită construcție a operei, capabilă sa ne provoace idei, impresii și sentimente convingătoare.