COMPOZIT, -Ă, compozite, adj. n. și f. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ♦ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintian. – Fr. composite (lat. lit. compositus).