COMPLETIVĂ, completive, adj. f. (În expr.) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lîngă verbul din altă propoziție. Propoziție completivă directă, indirectă, circumstanțială. În fraza «sper că va sosi», «că va sosi» este propoziție completivă directă.