2 definiții pentru complementație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLEMENTÁȚIE s. f. (biol.) restabilire a fenotipului primar, consecutivă unei unități apărute într-o genă. (< fr. complémentation)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
complementáție s. f., g.-d. art. complementáției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: complementație
complementație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||