2 definiții pentru complementație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLEMENTÁȚIE s. f. (biol.) restabilire a fenotipului primar, consecutivă unei unități apărute într-o genă. (< fr. complémentation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

complementáție s. f., g.-d. art. complementáției

Intrare: complementație
complementație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complementație
  • complementația
plural
genitiv-dativ singular
  • complementații
  • complementației
plural
vocativ singular
plural