COMPETENȚĂ, competențe, s. f. Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în chestiune; capacitatea unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ♦ Expr. A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara fără autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. [Var. : competință s. f.] – După fr. compétence.