Definiția cu ID-ul 964114:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPENSAȚIE. Subst. Compensație, compensare; despăgubire, reparație (fig.); recuperare, redobîndire, recîștigare, recăpătare; recompensă, recompensație (înv.), satisfacție, răsplată, răsplătire, gratificare, gratificație, bonificare, bonificație, revanșă. Înlocuire, schimbare, schimbat, substituire, substituție, subrogare (jur.), subrogație (jur.). Restituire, restituție, înapoiere. Suplimentare, supliment, completare, împlinire, adaos, adăugare, întregire. Ajutor, ajutare, ajutorare, ajutorință (înv.), susținere, sprijin. Premiu, premiere, indemnizație, primă; ajutor reciproc. Subscripție, subscriere (rar). Compensator. Adj. Compensator, compensatoriu; compensabil; recuperabil. Suplinitor, suplimentar; ajutător, sprijinitor. Complet, întreg, întregit. Vb. A compensa, a oferi o compensație, a despăgubi, a plăti despăgubiri, a dezdăuna (rar); a oferi o recompensă, a da o recompensă (o satisfacție), a recompensa, a răsplăti, a gratifica, a acorda o indemnizație; a premia, a acorda un premiu, a da o primă. A recupera, a recîștiga, a redobîndi, a recăpăta, a reprimi. A restitui, a înapoia, a da înapoi, a se revanșa. A întregi, a completa, a împlini, a suplini, a adăuga, a suplimenta; a înlocui, a schimba, a substitui, a subroga (jur.), a face un schimb. A ajuta, a sprijini, a ajutora, a susține; a subscrie. V. adăugare, plată, recompensă.