2 intrări

2 definiții

compasioná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. compasioneáză

COMPASIONÁ vb. tr. compătimi. (<it. compassionare)

Intrare: compasiona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compasiona
  • compasionare
  • compasionat
  • compasionând
singular plural
  • compasionea
  • compasionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compasionez
(să)
  • compasionez
  • compasionam
  • compasionai
  • compasionasem
a II-a (tu)
  • compasionezi
(să)
  • compasionezi
  • compasionai
  • compasionași
  • compasionaseși
a III-a (el, ea)
  • compasionea
(să)
  • compasioneze
  • compasiona
  • compasionă
  • compasionase
plural I (noi)
  • compasionăm
(să)
  • compasionăm
  • compasionam
  • compasionarăm
  • compasionaserăm
  • compasionasem
a II-a (voi)
  • compasionați
(să)
  • compasionați
  • compasionați
  • compasionarăți
  • compasionaserăți
  • compasionaseți
a III-a (ei, ele)
  • compasionea
(să)
  • compasioneze
  • compasionau
  • compasiona
  • compasionaseră
Intrare: compasionat
compasionat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compasionat
  • compasionatul
  • compasionatu‑
  • compasiona
  • compasionata
plural
  • compasionați
  • compasionații
  • compasionate
  • compasionatele
genitiv-dativ singular
  • compasionat
  • compasionatului
  • compasionate
  • compasionatei
plural
  • compasionați
  • compasionaților
  • compasionate
  • compasionatelor
vocativ singular
plural
compasionare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compasionare
  • compasionarea
plural
  • compasionări
  • compasionările
genitiv-dativ singular
  • compasionări
  • compasionării
plural
  • compasionări
  • compasionărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)