COMPAS, compasuri, s. n. 1. Instrument format din două brațe de lemn sau de metal, unite la un capăt printr-un șurub în așa fel ca să poată fi apropiate sau depărtate; servește la trasarea de linii curbe, de puncte dispuse circular, la măsurători de distanțe, la determinarea orientării de direcție etc. (În comparații) Ca tras cu compasul e mersul Oltului în jurul pădurii. BOGZA, C. O. 256. Sprintene arcuite și trase cu compasul. MACEDONSKI, O. I 107. 2. (Rar) Busolă. Am un mic ac ros la compas și l-am pus sub observație. SEBASTIAN, T. 95. ◊ Expr. A-și pierde compasul = a se încurca, a se zăpăci, a-și pierde capul.