COMOȚIE, comoții, s. f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ◊ Comoție cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. și manifestată prin tulburări care merg de la amețeală până la pierderea cunoștinței, comă și moarte. – Din fr. commotion.