COMIC², -Ă, comici, -e, adj. 1. Care este propriul comediei, de comedie, relativ la comedie. 2. Care provoacă rîsul; hazliu, ridicol. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce constituie temeiul, motivul ridicolului într-o scriere, într-o vorbire, într-o situație etc.; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă a ceva. – Fr. comique (lat. lit. comicus).