2 definiții pentru comensura

comensurá vb., ind. prez. 3 sg. comensureáză

COMENSURÁ vb. tr. a măsura prin comparație; a compara. (< it. commensurare)

Intrare: comensura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) comensura comensurare comensurat comensurând singular plural
comensurea comensurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) comensurez (să) comensurez comensuram comensurai comensurasem
a II-a (tu) comensurezi (să) comensurezi comensurai comensurași comensuraseși
a III-a (el, ea) comensurea (să) comensureze comensura comensură comensurase
plural I (noi) comensurăm (să) comensurăm comensuram comensurarăm comensuraserăm, comensurasem*
a II-a (voi) comensurați (să) comensurați comensurați comensurarăți comensuraserăți, comensuraseți*
a III-a (ei, ele) comensurea (să) comensureze comensurau comensura comensuraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)