2 definiții pentru comensura

comensurá vb., ind. prez. 3 sg. comensureáză

COMENSURÁ vb. tr. a măsura prin comparație; a compara. (< it. commensurare)

Intrare: comensura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comensura
  • comensurare
  • comensurat
  • comensurând
singular plural
  • comensurea
  • comensurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comensurez
(să)
  • comensurez
  • comensuram
  • comensurai
  • comensurasem
a II-a (tu)
  • comensurezi
(să)
  • comensurezi
  • comensurai
  • comensurași
  • comensuraseși
a III-a (el, ea)
  • comensurea
(să)
  • comensureze
  • comensura
  • comensură
  • comensurase
plural I (noi)
  • comensurăm
(să)
  • comensurăm
  • comensuram
  • comensurarăm
  • comensuraserăm
  • comensurasem
a II-a (voi)
  • comensurați
(să)
  • comensurați
  • comensurați
  • comensurarăți
  • comensuraserăți
  • comensuraseți
a III-a (ei, ele)
  • comensurea
(să)
  • comensureze
  • comensurau
  • comensura
  • comensuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)