comenduire sf [At: CARAGIALE, M. 288 / V: ~măn~ / Pl: ~ri / E: comendui] (Înv) 1 Comanda unei armate. 2 Sediul unei comenduiri (1). 3 Personalul unei comenduiri (1). 4 Sediul împreună cu personalul comenduirii (1). 5 Comandament militar. 6 (Îs) ~a pieții Autoritate militară disciplinară care are comanda asupra garnizoanei dintr-un oraș.