O definiție pentru combinatorial


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinatoriál adj. m., pl. combinatoriáli; f. sg. combinatoriálă, pl. combinatoriále

Intrare: combinatorial
combinatorial adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatorial
  • combinatorialul
  • combinatorialu‑
  • combinatoria
  • combinatoriala
plural
  • combinatoriali
  • combinatorialii
  • combinatoriale
  • combinatorialele
genitiv-dativ singular
  • combinatorial
  • combinatorialului
  • combinatoriale
  • combinatorialei
plural
  • combinatoriali
  • combinatorialilor
  • combinatoriale
  • combinatorialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)