COMBINARE, combinări, s. f. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare) astfel încît fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele sau numai elemente identice.