COMBATIVITATE s. f. Însușirea de a fi combativ. Demascarea și zdrobirea devierii de dreapta a contribuit la întărirea unității partidului, la creșterea combativității revoluționare a membrilor de partid și la dezvoltarea democrației interne de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 33. Creșterea necontenită a combativității forțelor păcii contribuie la adîncirea contradicțiilor de neîmpăcat ce macină lagărul ațîțătorilor la război. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2388.