COMANDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ♦ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune fără a-și consulta colaboratorii și fără a-i convinge de importanța sarcinilor pe care aceștia trebuie să le îndeplinească. Ton de comandă = ton poruncitor folosit de cei care utilizează metode de comandă. ♦ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit; intenționat, nespontan. Plîng la comandă. 2. Conducere a unei unități militare. ♦ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Post de comandă = loc unde sint concentrate organele și aparatele de comandare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Sarcină de a îndeplini o lucrare, de a livra o marfă, un produs etc. ♦ Loc. adj. De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Fr. commande.