Definiția cu ID-ul 910756:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. (În armata imperialistă germană) Comandamentul (1) trupelor de ocupație (care teroriza populația din teritoriile vremelnic ocupate). Îl apucă de umăr și-l îmbrîncește spre comandatură. STANCU, D. 434. S-au produs și alte fapte care au pus în încurcătură comandatura. PAS, Z. IV 25.