COLȚAR, (1) colțare, s. n., (2) colțari, s. m. 1. Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stînci, pe gheață, pe bușteni. – Din colț + suf. -ar.