2 definiții pentru colutoriu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLUTÓRIU s. n. preparat de consistență vâscoasă, antiseptic sau antibiotic, în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor și a pereților interni ai gurii. (< fr. collutoire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: colutoriu
colutoriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colutoriu
  • colutoriul
  • colutoriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • colutoriu
  • colutoriului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)