O definiție pentru columelar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

columelár adj. m., pl. columelári; f. sg. columeláră, pl. columeláre

Intrare: columelar
columelar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • columelar
  • columelarul
  • columelaru‑
  • columela
  • columelara
plural
  • columelari
  • columelarii
  • columelare
  • columelarele
genitiv-dativ singular
  • columelar
  • columelarului
  • columelare
  • columelarei
plural
  • columelari
  • columelarilor
  • columelare
  • columelarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)