3 definiții pentru colocvia

colocviá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. colocviáză

COLOCVIÁ vb. intr. a vorbi cu cineva. (<lat. colloquor)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

colocviá vb. I (livr.) ◊ „Ce făceau mai mulți «eminescologi sui-generis» la New Delhi? «Colocviind într-un fel de stil internațional Eminescu», scrie, poetic, G.A. în «România literară».” Săpt. 21 IX 84 p. 2 (din colocviu)

Intrare: colocvia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colocvia colocviere colocviat colocviind singular plural
colocvia colocviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colocviez (să) colocviez colocviam colocviai colocviasem
a II-a (tu) colocviezi (să) colocviezi colocviai colocviași colocviaseși
a III-a (el, ea) colocvia (să) colocvieze colocvia colocvie colocviase
plural I (noi) colocviem (să) colocviem colocviam colocviarăm colocviaserăm, colocviasem*
a II-a (voi) colocviați (să) colocviați colocviați colocviarăți colocviaserăți, colocviaseți*
a III-a (ei, ele) colocvia (să) colocvieze colocviau colocvia colocviaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)