3 definiții pentru colocvia

colocviá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. colocviáză

COLOCVIÁ vb. intr. a vorbi cu cineva. (<lat. colloquor)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

colocviá vb. I (livr.) ◊ „Ce făceau mai mulți «eminescologi sui-generis» la New Delhi? «Colocviind într-un fel de stil internațional Eminescu», scrie, poetic, G. A. în «România literară».” Săpt. 21 IX 84 p. 2 (din colocviu)

Intrare: colocvia
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colocvia
  • colocviere
  • colocviat
  • colocviatu‑
  • colocviind
  • colocviindu‑
singular plural
  • colocvia
  • colocviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colocviez
(să)
  • colocviez
  • colocviam
  • colocviai
  • colocviasem
a II-a (tu)
  • colocviezi
(să)
  • colocviezi
  • colocviai
  • colocviași
  • colocviaseși
a III-a (el, ea)
  • colocvia
(să)
  • colocvieze
  • colocvia
  • colocvie
  • colocviase
plural I (noi)
  • colocviem
(să)
  • colocviem
  • colocviam
  • colocviarăm
  • colocviaserăm
  • colocviasem
a II-a (voi)
  • colocviați
(să)
  • colocviați
  • colocviați
  • colocviarăți
  • colocviaserăți
  • colocviaseți
a III-a (ei, ele)
  • colocvia
(să)
  • colocvieze
  • colocviau
  • colocvia
  • colocviaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)