Definiția cu ID-ul 440460:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coloană (coloane), s. f. – Stîlp cilindric de marmură, piatră, lemn, pentru susținerea unei clădiri sau pentru înfrumusețarea ei. – Mr. culoană. Lat. columna (sec. XVIII) și mai tîrziu din fr. colonne; în mr., din it. colonna sau din ngr. ϰολῶνα. Este dublet al lui columnă (sec. XIX). – Der. colonadă, s. f., din fr. colonnade; colontitlu, s. n. din fr. colonne-titre; încolona, vb. (a pune în rînd, a forma o coloană, termen militar).